Îți jur ca ma vei uita!

Iti jur ca ma vei uita! Când o sa te întorci, te vei împiedica la intrare de sufletul ăla înlănțuit, plin de răni deschise la nivelul dermului. Te vei împiedica pentru ca nu ai de unde sa știi ca se afla atat de adânc. Retrosternal, acoperit de carcasa grea a coastelor. Vei rămâne la fel de indiferent. Pana când vei simti cum îți pulsez in fiecare cavitate atrială de la nivelul inimii. Cum sângele îmbibat in ura cereasca se va dilua precum sentimentele mele in etanol.

Și vei rămâne plin de remușcări, pe piele, sub piele, pe suflet. Intipărite pe retina, in spatele cristalinului sau sublingual. Apăsat de gustul amar pe care ți l am lăsat la final datorită stangaciei tale melancolice.

 Acum ca ți-am văzut slăbiciunile la nivel conștient de ceea ce reprezinți, îmi rămâne de spus doar faptul ca intenția de a ma iubi n-a fost nici pe departe una invazivă. Ci una plina de cicatrici in urma celor 6 copci cusute sub piele  ce-mi dădeau libertatea de exprimare. Dar o sa le dezgrop și promit sa regreți pana și ziua in care m ai cunoscut. Răpus de nepăsarea de care am dat dovada in fața infantilitatii tale abuzive.

Iti jur ca ma vei uita!
Iti jur ca ma vei uita!

Sa te îmbrățișezi cu coastele as fi vrut, dar m-ai strâns tu prea tare cu plecarea și tot ce a mai rămas au fost frânturi de organe. Imprăștiate pe pereți, pe parchet, pe timpanul scrijelit de urletele tale multe prea zgomotoase. Vibrându-mi organul Corti mult prea puternic sa te mai faci auzit in asurzitul linistit de dinaintea ciclonului. Lovindu-mi puternic contracția mușchilor inserați pe propria-mi inima. Și oare cum sa fixez toate astea la loc, când tu tot ce ai lăsat a fost multă durere de cap. O cafea mult prea amara in dimineața următoare. Când de fapt tot ce ai vrut sa faci a fost sa mi torni otrava in fiecare capilar prins in confluența sângelui. Atrofiindu-mi fiecare perete arterial, provocându-mi moarte încet, dar sigur.

Ce a mai rămas? Doar cenușă îmbibată in dragostea încă aprinsa de scânteia provocată . Te-as ruga sa tragi din ea, cum tragi din tigara, cu multă pofta. Dar cu remușcarea ca tot ceea ce faci e sa ma jupoi încă o data de pielea îmbibată in formol, ducând astfel la amnezia ta in următoarea viata.

Distribuie acest articol!!!
Sunt Andreea Dumitrașcu și va mulțumesc pentru atenția și timpul acordat acestui articol. Sper sa va regăsiți in rândurile scrise de mine și va aștept la cât mai multe articole!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *